Anul electoral 2024, pe vremea când Iulian Popescu, președintele interimar al PNL Tg-Jiu, ocupa și funcția de prefect al județului Gorj — numit cu sprijinul lui Ion Iordache — a fost marcat de o agitație intensă în fieful liberal gorjean. În special în municipiul Tg-Jiu, lupta s-a concentrat pe funcția de primar (unde Iulian Popescu a pierdut), apoi pentru Senat (unde a pierdut din nou), în timp ce Ion Iordache a candidat la președinția Consiliului Județean Gorj (a pierdut), dar ulterior a câștigat un mandat de deputat.
“Lupta între palate” – doar propagandă electorală eșuată
Încă de la începutul anului 2024, din postura de prefect, Iulian Popescu a lansat un amplu scandal politico-administrativ, o veritabilă „luptă între palate” între Prefectura Gorj și Consiliul Județean, avându-l ca țintă pe președintele PSD al CJ, Cosmin Popescu.
Popescu a semnat Ordinul nr. 12, comunicat în data de 12 ianuarie, prin care a dispus trimiterea Corpului de Control al Prefectului la CJ Gorj, pentru a „pureca” activitatea instituției în perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2023, adică exact mandatul lui Cosmin Popescu.
Motivația? „Consiliul Județean Gorj nu a mai avut un asemenea control de la Revoluție încoace.”
Reprezentanții CJ Gorj au respins controlul pe baza unor argumente juridice solide și a unor răspunsuri oficiale. Prefectul Popescu s-a lovit de refuzul președintelui CJ de a primi echipa de control, acuzat fiind de abuz și de folosirea funcției în scopuri electorale. În replică, Popescu (PNL) „s-a încordat” mediatic pe rețelele sociale și prin intermediul membrilor de partid, acuzându-l la rândul său pe Cosmin Popescu de abuz.
A urmat un val de acuze în spațiul public, în care Cosmin Popescu a fost „terfelit” în toate felurile, pe toate canalele. Prefectul a mai trimis o dată același corp de control, însă a întâmpinat aceeași opoziție. Reprezentanții CJ Gorj au contestat actul administrativ în instanță, pe cale de contencios.
Popescu a escaladat „circul”, mergând până la amendarea președintelui CJ Gorj cu suma de 5.000 de lei, sub pretextul refuzului de a permite verificarea instituției. Surse politice afirmau atunci că, de fapt, prefectul dorea „material de campanie” din interiorul CJ, căutând acte care să poată fi reclamate ca ilegale sau „abuzive”, cu scopul de a-l compromite pe Cosmin Popescu și a-l avantaja pe Ion Iordache. N-a fost să fie.
După un an de procese, toate actele administrative prin care Popescu dispusese controlul, precum și amenda aplicată președintelui CJ, au fost anulate definitiv de instanțele de judecată.
Electoratul a văzut „circoteca”, iar liberalii lui Iulian și Iordache nu s-au bucurat de rezultate favorabile: au pierdut atât la alegerile locale pentru Primăria Tg-Jiu, cât și la CJ Gorj, iar Iulian Popescu nu a reușit să ajungă senator de Gorj.
Concluzie: pe această strategie, se poate spune că șeful PNL Tg-Jiu, Iulian Popescu… a realizat un mare „fâs”.
„Vânzarea orașului la bucată” / „Primăria vinde Insulița de pe Jiu” – alt fâs propagandistic eșuat
După eșecul usturător din alegerile locale — înfrângerea lui Iulian Popescu în fața primarului PSD Marcel Romanescu și a lui Ion Iordache în fața lui Cosmin Popescu — șeful PNL Tg-Jiu a încercat să mai „salveze” campania parlamentară printr-un alt subiect „exploziv”.
Tema: „Vânzarea orașului la bucată” / „Primăria vinde Insulița de pe Jiu” către firma unui cunoscut antreprenor local, Călin Lemnaru. Acesta opera de circa 20 de ani sala de evenimente și piscina de pe Insuliță, având concesionat terenul aferent pe 30 de ani, pentru care plătise în avans către bugetul local sute de mii de euro.
„Scandal de Gorj” a publicat în vara lui 2024 mai multe materiale documentate despre acest subiect, explicând cu lux de amănunte realitatea. Am fost printre puținii din presă care au tratat obiectiv tema, iar pentru asta am fost „spurcați” de hoarde de postaci montați a ne denigra pentru că spuneam… realitatea. Dar instanțele de judecată ne-au dat dreptate.
Contrar afirmațiilor liberalului Iulian Popescu, Primăria Tg-Jiu nu vindea Insulița, ci doar parcela concesionată, în schimbul unei sume considerabile, peste 2,1 milioane de euro, la care se adăugau banii din concesiune deja plătiți. Terenul vândut era doar cel de sub construcțiile existente. Banii au ajutat Primăria să finanțeze avansuri pentru proiecte cofinanțate.
Prin urmare, nu se vindea nicio Insulă de 7 hectare, nu era vorba de „șpăgi”, ilegalități sau „Târgu-Jiul vândut la bucată”.
Totuși, Iulian Popescu a exploatat politic acest subiect, încercând să inoculeze ideea că Primăria face un „blat” cu antreprenorul și că Insula ar fi vândută integral. A lansat o petiție online pentru a opri vânzarea și a folosit sloganul electoral: „Municipiul Târgu Jiu, vândut la bucată”.
Ceea ce nu se putea spune jurnalistic la acea vreme sunt informațiile care circulau pe surse că, în realitate, tot scandalul avea rolul de a pune presiune pe antreprenorul local, în scopul cooptării acestuia în susținerea electorală a echipei PNL în toamnă. Omul nu ceda presiunilor pentru că nu ar fi avut de ce, era dreptul său legal de a cumpăra terenul de sub prăvălie.
Deși legislația permitea vânzarea terenului respectiv, prin susținătorii / colaboratorii săi au atacat Hotărârile Consiliului Local Tg-Jiu și în instanță. Instanța nu s-a lăsat “păcălită” și a judecat pe bază de probe și… lege.
Rezultatul? La fel ca în cazul CJ Gorj, instanțele — inclusiv Curtea de Apel — au respins definitiv cererile de anulare, confirmând legalitatea procedurii și menținând HCL-urile în vigoare (dovadă foto).
Iulian Popescu, liderul PNL Tg-Jiu, a mizat pe două „bombe electorale”: scandalul cu CJ Gorj și „vânzarea Insuliței”. Ambele s-au dovedit a fi… doar niște fâsuri. Instanțele s-au pronunțat definitiv, iar electoratul a taxat.
——————-//——————
Disclaimer: Publicația Scandal de Gorj nu a fost implicată în nicio campanie electorală, nu are parteneriate cu formațiuni politice ori finanțări din bani publici iar materialele noastre nu sunt “sponsorizate”! Rolul mass-media este și acela de “câine de pază al democrației”, de a semnala derapajele unor personaje publice și a “sancționa” acțiunile deplasate menite a influența negativ societatea în care trăim.
