“Vânzarea Insuliței de pe Jiu”, un recent zvon alarmist de propagandă politică menit a acredita în ochii opiniei publice ideea că Târgu-Jiul va fi vândut, legal, “bucată cu bucată” de către conducerea Primăriei Tg-Jiu, circulă, în mod plătit, de câteva zile încoace, sub formă de petiție online.
Inițiatorul și sponsorul principal al acestei propagande dezgustătoare: Iulian Popescu – liberalul temporar din capul organizației PNL Tg-Jiu, fost prefect de Gorj câteva luni, pierzător consecutiv al alegerilor din 2020 (CJ Gorj și Parlamentare) și a celor din iunie 2024 (Primar Tg-Jiu), viitor consilier local. Pierzător cu promisiuni electorale deșarte dar pompoase, gen Mocănițe pe ruta Tg-Jiu Padeș, Spital nou în Gorj (cu elicoptere în poze), Turnuri și zone de distracție pe la CET, și multe altele, presărate cu slogane de campanie prin care “deschidea” Tg-Jiul mediului de afaceri, investitorilor, tinerilor care au fugit din oraș…
Iulian Popescu, cel căruia “Îi pasă de Gorj”, s-a găsit acum, mai nou, să salveze, tot online, și Insulița de pe Jiu. Cu 100 de lei băgați în promovări plătite pe rețelele sociale vrea să atragă atenția publică asupra sa. De parcă ar lua cineva acasă, din mijlocul Jiului o insulă de 7 hectare. Damblageală totală ar spune unii. Mesaj manipulator de mase, cu țintă, ar spune alții.
Cert este că un nou subiect abstract și alarmist a ajuns la ochii cetățenilor, în mediul online, sponsorizat de fostul prefect Iulian Popescu. Conceput de mințile unora aterizați liberali pe la jumătatea vieții, convinși la ia-mă nene în drumul spre casă, de la București – Tg-Jiu, să intre în politichia gorjeană, că au suficienți bani. Și, probabil mânați de frustrarea eșecului politic al localelor din iunie, dim Gorj.
DEMAGOGIE, GARGARĂ POLITICĂ SAU INSTIGARE?
O “gargară politică ieftină”, spune fostul senator și președinte al PDL Gorj, Ion Rușeț, invitat într-o emisiune la un post local de radio împreună cu Mihai Prunariu, proaspăt cooptat și el în echipa liberală Iordache-Popescu. Pe de o parte, Rușet chiar are dreptate.
Poate, Iulian Popescu chiar crede personal, și cu adevărat, în ceea ce face și spune. O fi rău, o fi bine, până la urmă electoratul a decis la alegerile trecute ce a considerat că e mai bine pentru ei, oraș, județ, țară.
GARGARĂ, GARGARĂ… DAR UNII ÎL POT CREDE
Cert este că, odată ajunsă agresiv în spațiul public, prin intermediul online-ului, ideea în sine poate instiga pe cei mai puțin informați împotriva persoanelor țintite de mesajele lui Iulian Popescu. În speță, împotriva primarului Romanescu (cel care la învins pe Popescu la alegeri), a consilierilor locali actuali și viitori, și împotriva “victimei colaterale”, patronul firmei care deține construcțiile de pe acel petec de pământ de pe insuliță, complexul Anna.
ÎN REALITATE…
…nu se vinde nicio insulă! Nici nu se poate vinde o întreagă insulă din domeniul public. O spune chiar Primăria. Ceea ce omite însă Iulian Popescu este că firma, care oricum are dreptul legal de preempțiune la cumpărarea terenului de sub propriile construcții, ca orice cetățean cu drepturi și obligații, dorește să-și cumpere amprenta respectivă de teren, la prețul de piață. Să nu mai fie legată de actele concesiunii pe care, oricum, a plătit-o în avans pentru 49 de ani. Așa cum orice cetățean o poate face și cum de altfel chiar ipochimeni din pozele de partid cu Iulian au făcut-o, și uneori fără să aibă concesiuni sau construcții deja existente. Tot de la Primărie, tot sub mandatele lui Romanescu. Dar despre astea, în articolele viitoare.
Acum, revenind. Priceput în ale internetului și orbecăind prin politică, Iulian Popescu trage tare, cu circa 100 lei investiție în online, în subiectul șocant, să mai câștige probabil niște electorat pentru parlamentarele din toamnă, unde speră să fie candidat PNL pentru un loc de deputat pe listele de la Gorj. Cu “petiții online” prin care incită populația să i se alăture să “Salveze Insulița de pe Râul Jiu din Tg-Jiu”.
CÂND EȘTI CORECT DOMN’ IULIAN?
Practic, liberalului Iulian Popescu (autointitulat prin campanii electorale ca fiind deschis investitorilor și mediului de afaceri) vrea să bage bețe-n roate sau să gonească de pe Insuliță societate care operează complexul de evenimente și piscina Anna.
Ia uite, domne’, ce fac nenorociții ăștia, vând, pe te miri ce, Insula de pe Jiu, am spune când citim mesajul sponsorizat al lui Iulian Popescu. Sau ce altceva să înțeleagă un cititor speriat de acel titlul și ceea ce scrie în conținutul petiției, coroborat cu ce tot transmite public Popescu, în paralel, pe canale mass media și online?
ÎNTREBĂRILE FIREȘTI…
Ce să pui în locul acelui complex modern, acum sau peste 30 de ani? Capre sălbatice și mistreți? Tiribombe, pruni? Faci talcioc? Sau cine din orașul ăsta, pe banii cui? Cum vrei / vezi tu binele orașului, domnule Popescu?
Asta nu ne mai spune, găsitorul de “soluții geniale și dezvoltator-salvatoare” pentru oraș și județ. Sau dacă ne-ar spune, să spună ceva realistic, realizabil, nu SF-uri.
Și tot asta, în ciuda faptului notoriu că respectiva firmă mai are concesiune deja plătită, în avans, pentru peste 30 de ani (vreo 500.000 euro), bani pe care i-ar pierde dar care ar rămâne, contractual, în bugetul municipiului, în cazul în care i se va vinde terenul de sub acele construcții.
Doar atât, legal, poate cumpăra… terenul, actualmente concesionat, pe care se află construcțiile. Alți bani, foarte mulți, peste 1 milion și jumătate de euro, ar intra tot în bugetul municipiului. Complexul respectiv oricum va rămâne cei încă peste 30 ani pe același amplasament. Care e ideea “liberală” de susținere a antreprenoriatului local? Să-l gonești pe Lemnaru de pe insuliță doar pentru că ești tu incompatibil în idei cu el? Sau vrei să-ți faci imagine pe spatele lui? Oricare variantă, penibil pentru un presupus lider liberal.
FRACTURĂ DE LOGICĂ LIBERALĂ SAU INTERESE OBSCURE
Hai să-l gonim acum și pe Lemnaru din oraș, că nu ne place fața lui, că are prea mulți bani. Asta e logică liberală în contextul unui județ muribund economic? Sunt atâtea oportunități de afaceri posibile în Tg-Jiu unde acest Lemnaru nu are tangență. Activități “virgine” pentru care se pot obține chiar finanțări și unde restul lumii “are loc de Lemnaru”. Cui să-i stea omul în coaste?
Ce poți să ai cu omul de afaceri local Călin Lemnaru ale cărui societăți activează doar în Tg-Jiu, de la începutul anilor ‘90, care îți ține milioane de euro tot aici în oraș și nu îi sifonează prin conturi străine, care dă bon fiscal și la o gogoașă, care își varsă taxele și impozitele la acest buget local și nu prin alte orașe sau țări? Care nu și-a băgat nicio firmă în faliment sau angajații prin aresturile poliției pentru fraude cu bani publici. Care a obținut recent câteva milioane de euro fonduri pentru a investii tot în Tg-Jiul din care spune că nu mai e la vârsta la care să plece. Care niciodată nu a luat bani pentru evenimentele caritabile sau cu copii.
Vorbim despre lucruri reale în discursul politic sau doar ne revărsăm frustrările?
Ne mai întrebăm, pe care antreprenori gorjeni îi susții domnule liberal Popescu? Doar pe cei apropiați ție, din partid, pe unii imaginari sau pe cei care-ți “suflă-n ceafă” spunându-ți că ești genial? Gândește cu capul, rațional, domnule politician de generație nouă, consecințele acțiunilor de manipulare a maselor.
CE SPUNE JUVETELE IULIAN ÎN PETIȚIE
PRACTIC, șeful liberal instigă, chipurile, sub pretextul cererii sprijinului comunității, pentru a bloca respectiva vânzare a pământului de sub acele construcții spunând în descrierea petiției, că:
“Există pârghii legale prin care orașul poate fi vândut bucată cu bucată. Comunitatea trebuie să își recâștige activele. În alte orașe, administrația publică încearcă din răsputeri să cumpere active care să intre în domeniul public, însă Primăria Târgu Jiu încearcă să le vândă pentru interesul lor. Avem nevoie de sprijinul vostru pentru a opri această vânzare și pentru a asigura că acest loc rămâne al nostru, al comunității.”
Băh, lasă-mă! Odată spui că se vinde insula cu totul, apoi că doar o parte. Odată că susții dezvoltarea mediului privat, altădată că vrei să faci “colectivă” locală. Se vede din avion mesajul aberant. De parcă, pământul respectiv ar urma să fi cărat cu roaba, în alt județ, de către respectivul om de afaceri iar Tg-Jiul să rămână cu o groapă imensă în insulița din mijlocul Jiului.
O idee incompletă, un raționament justificativ al fundamentului petiției întrerupt, probabil menit a lăsa cetățenii să înțeleagă că pe mâinile actualului și viitorului primar Tg-Jiu orașul va fi vândut “bucată cu bucată” pentru a se îmbogății unii și alții.
Cu ce și cine să se îmbogățească de pe urma acestei tranzacții? Patronul Călin Lemnaru cu un teren pe care deja îl folosește și pentru care trebuie să mai plătească sume colosale și pe care oricum îl poate utiliza minim 30 de ani de aici încolo? Aberant.
Așadar, fractura de logică a politicianului Iulian Popescu apare când ne-am întreba
care ar fi interesul “blatului” dintre primar și omul de afaceri respectiv, al unei presupuse șpăgii sau a ce se insinuează, în cazul descris în petiție. Pentru ce să dea un om de afaceri șpagă unui primar în cazul ăsta în care deja omul are posesia terenului iar prețul pământului în cazul vânzării de către Primărie este cel de piață? Care ar fi favoritismul? Cu ce să-l ajute ilegal un primar?
Asta întărește convingerea că acțiunea lui Iulian Popescu, de “salvare a Insuliței”, vine ca o demagogie politică și nimic mai mult. Dar, la pachet cu repercusiuni grave în orânduiala socială a urbei, a mediului de afaceri și a încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
ORĂCĂIALA DEMAGOGICĂ, O CIORBĂ REÎNCĂLZITĂ DUPĂ 20 DE ANI
Notorietatea (ne sponsorizată) a lui Iulian Popescu și ideea de “salvare” a municipiului, i-au adus acestuia, în mai bine de două zile, doar 88 de like-uri pe pagina sa personală de facebook, la postarea în cauză. Putem înțelege că nici măcar activul membrilor de partid nu-i apreciază postările personale.
Subiectul dării în concesiune prin “acte de corupției” este, și el, o ciorbă reîncălzită acum de Iulian Popescu dar într-o altă oală.
De ce? Pentru că la începutul anilor 2000, în primul mandat al primarului Florin Cârciumaru, terenuri de pe insuliță fuseseră scoase la concesionare, pentru ca agenții economici să facă ceva pe terenul respectiv viran. Mult timp, nimeni, deși la prețuri derizorii, nu a dorit să concesioneze acolo dată fiind natura terenului insulei construite artificial în mijlocul lacului care implica costuri enorme de construcție, hidroizolație, stabilizare teren ș.a.m.d. .
Singurul care s-a încumetat la momentul respectiv să concesioneze pe Insuliță a fost acest Călin Lemnaru. Cu credite, cu ani de zile de lucrări, omul a reușit în timp să construiască ceea la ce s-a ajuns în prezent. Și bravo lui!
Ulterior, au urmat și zecile de reclamații provenite din rândul “activiștilor binelui” acelui moment. Toate dosarele, cum era normal și legal, s-au închis de către organele de cercetare și/sau urmărire penală deoarece nu s-au constat fapte de corupție sau ce mai reclamau unii și alții.
Acum, ciorba pe tema insulei se reîncălzește sub sloganul “vânzării insulei” și de acest Iulian Popescu, copilul minune al PNL-ului din Tg-Jiu, împreună cu câțiva “orăcăitori” care nu sunt în stare să aducă un argument plauzibil care să le susțină inițiativă.
———//——-
ATENȚIE! Publicația Scandal de Gorj nu a fost implicată în nicio campanie electorală, nu are parteneriate cu formațiuni politice ori finanțări din bani publici iar materialele noastre nu sunt “sponsorizate”! Rolul mass-media este și acela de “câine de pază al democrației”, de a semnala derapajele unor personaje publice și a “sancționa” acțiunile deplasate menite a influența negativ societatea în care trăim.
